Nu am mai scris demult, pentru că nu am mai avut timp și energie, însă de curând mi-am dat seama că revin de fiecare dată la blog să mă uit la pozele din excursii sau să citesc ce prostii am mai scris în trecut, așa că o să încerc să continui cu scrisul legat de cățărat, de zonele de bouldering și de ce se mai întâmplă în mica noastră comunitate. Comunitate care creste dar rămâne la fel. Adică cu aproape aceeași oameni care ies la stâncă și la bolovani deși sălile sunt pline. Dar asta e altă poveste.
Scriu în primul rând pentru mine și apoi pentru prietenii mei elefanții.
Anul a început bine pentru mine, cu un traseu tăiat de pe wishlist-ul personal. Un traseu pe care nu credeam că o să îl fac vreodată deși îl știam și pe care îl încercam de cel puțin 10 ani. A fost primul traseu pe care l-am curățat eu când am ajung în zona Portage. Am crezut în el și am visat că o să iasă, deși nu reușeam mai mult de 3 mișcări de la început. Însă de fiecare dată când am ajuns în zonă, am încercat și i-am "tras" și pe alții să îl încerce. Traseul arată ca în zonele alea frumoase din Font. Înalt și curat. Alea sunt prizele și cam aia e.
Este un traseu în zona "la portage" și avea numele de proiect "Oala", de la o mare scursă prin care iese traseul. Până de curând nu avem nici un plan deși l-am încercat mai mulți băieți, iar în final a venit Daniel U. cu un plan bun și a reușit să îl facă primul. Așa a devenit traseul "Voilà". În sesiunea în care l-a făcut el, am legat și eu mișcările însă am picat de sus. Traseul începe cu o serie de înțepate, și cu nimic la picioare. Dacă ești mai lung te poți folosi de o rangă (un prag) din dreapta la picioare și devine startul mai ușor. Apoi urmează o secvență pe prize bune, unde din niște picioare ok, trebuie să te ridici cu niște inverse la oală și apoi să îi dai în sus.
L-am mai încercat într-o sesiune și am picat tot de sus, dar era foarte frig.
Apoi la ultima ieșire, deja știam mișcările și era temperatura perfectă și totul a făcut click și l-am legat din prima, oarecum la încălzire.
Dan l-a cotat undeva la 8A, eu am zis în final un 7C. Rămâne de văzut cine îl mai face și pe unde ne situăm ca și grad.
De încercat, l-au încercat și tinerii noștri puternici dar fiind mai înalți, e grea intrarea în inversele de care ziceam.
Tot la ultima ieșire am încercat și o diagonala din zona, la care e făcut doar stand-ul (Neghi) și la care a rămas proiect sit-ul. Traseu finuț de față cu înțepate la mâini și fără prize la picioare.
Ne-am mișcat toți pe el, eu, Oli și Bobo, care abia la final a intrat pe un plan bun, însă nu a reușit să îl lege.
Cam atât momentan, pun niște poze și un video and that"s it: Bratilesti bouldering și să ne vedem puternici pe dealuri.
Comentarii