Prima cupa mondiala la care am fost s-a desfasurat in Slovenia la Log
Dragomer, cu o organizare exceptionala, trasee frumoase si cataratori
puternici. Exact asa ma asteptam sa fie si in Austria, poate chiar mai
mult fiind tara cu echipa cea mai buna de mondiale (si Rusia ca tara e
tot acolo sus). A fost insa un pic mai slab organizata.
Ca
"bube" as zice ca unul din traseele fetelor a fost foarte tare pentru
calificari (nu l-a facut nimeni dar se poate intampla ca si amenajatorii
sunt oameni asa ca daca se intampla la mondiale se poate intampla oriunde),
in loc de steagul Romaniei, am inteles ca, am avut o fata smiley in
dreptul meu si a lui Ungureanu, sedinta tehnica a fost ceva de forma, adica a
vorbit unu 1 min si a intrebat daca sunt intrebari, daca nu "la
revedere", ordinea de start s-a schimbat dupa o zi pe alta (asa am
nimerit in aceeasi grupa cu Dan insa asta a fost de fapt un lucru bun ca am
putut sa vorbim despre aceleasi trasee si sa tragem
concluziile impreuna.
Pe langa Mammut, ca sponsor mare a mai fost si Raiffaisen. Si tot
vazand firmele lor mari am constientizat, desi stiam demult, ca noi ca
tara suntem vanduti cu totul austriecilor (si nu numai), incepand cu
OMV, marci de magazine gen Liedl si banci. Chiar vorbeam cu Ungureanu ca
de asta le merg la astia asa bine, ca scot o gramada de bani din
Romania si din alte tari vandute ca a noastra din pacate pe nimic
Killian relaxat dupa calificari. Urma sa castige etapa asta impreuna cu prietena lui Anna.
Vedeai muntii de oriunde te aflai
Cu Ungureanu prin oras joi la sosire
traseul "imposibil" al fetelor, cu un jump lateral in partea de sus
Reprezentanta Norvegiei, Maria, a mers bine dar nu s-a calificat in semi
Italianca Jenny
partea stanga de panou mai "agresiva"
eu "artistul"
Innsbruck a avut grija sa isi pastreze si reconditioneze cladirile cu arhitectura veche
poza din centru pietonal
cazare ungaria, aproape de autostrada, curat si foarte decent ca pret
Dupa un drum lung de 1500de km, plecati de miercuri seara, am ajuns
joi pe 16 dupa ce ne-am oprit sa dormim in Ungaria. Multumesc lui Cristi
Haos pentru recomandarea site-ului "www.booking.com", cu ajutorul
caruia am gasit cazare si in Innsbruck si in Ungaria, ambele cazari
fiind foarte ok.
pe drum in apropiere de Innsbruck
tot pe drum cu dormit in masina :D
panoul de incalzire de la izolare. Multe prize HRT
Revenind la ziua de joi, ajunsi in Innsbruck am cautat un pic locatia
de concurs, care dealtfel era in centru iar orasul este destul de mic
situat pe o vale cu un rau destul de mare, dublu ca Dambovita. Oriunde
te aflai vedeai Alpii, care erau o prezenta linistitoare pentru mine, cu
varfurile inca inzapezite. Noaptea se facea destul de frig, este totusi
un orasel de munte. . .
cazarea
Danutz a avut si el locul lui
Evenimentul a avut o buna promovare, afisul fiind prezent peste tot in oras, dar numai in locuri permise si foarte frumos si ordonat amplasat(afisul) ca si restul de afise.
alee special facut pentru plimbare..langa mai era una doar de biciclete
Joi a fost un concurs pentru cei care nu se dadeau la mondiale, iar daca
ar fi venit oricare din baietii buni de la noi sunt convins ca ar fi
castigat concursul, era aniversarea de 150 de ani Mammut
reprezentantii Finlandei, doar unu a mers in semifinala (prietenii lui Gica)
sedinta tehnica
sedinta tehnica
De catarat, am catarat in calificari vineri intr-o caldura sufocanta
pentru mine, fiind printre ultimii intrati in concurs, neavand "ranking"
am intrat pe la ora 12 jumatate. Primul traseu a fost foarte usor, ne-a
iesit din prima la amandoi, dupa care au urmat 4 trasee, care vorba lui
Oliver, te treceau prin toate, de la forta, jump, scurse, intepate pana
la mobilitate. La finalul prestatiilor, eu am iesit pe 53 iar Dan pe 57,
locurile neavand o relevanta neaparat a ceea ce s-a intamplat acolo.
Am simit insa ca oboseala acumulata pe drum si-a spus cuvantul, dupa
calificari amandoi mergand in camera sa ne odihnim. Am cazut lati si am
tras un pui de somn.
Duminica pentru ca nu eram in semifinala am hotarat sa megem la
Zillertal sa vedem o zona in care nu mai fusesem niciunul. Din nou
peisaje superbe, tuneluri care nu se mai terminau si stanca cat
cuprinde. Am incercat un traseu, doua, insa am constatat ca nu ne mai
puteam misca foarte bine si ca ne resimteam dupa ziua de calificari.
Daniel a facut un 7b destul de repede, insa greu, adica se vedea ca
merge la 30%, sa zicem, din cum se misca el. A fost insa bine ca am
vazut cum se ajunge acolo si anul viitor la urmatoarea cupa din Innsbruk
poate stam mai mult dupa cupa si ne dam si la bolovani;
Urmatoarea etapa e in August la Munich pe 25-26 si pana atunci o sa incerc sa acumulez cat mai mult in forta si in fizic.
Am ajuns acasa dupa un drum lung de vreo 16 ore (la ora 8 dimineatza duminica).
Concluzia
pentru mine e ca sunt si mai motivat sa ma antrenez, atmosfera imi
place, ma simt bine in genul asta de competii, traseeele sunt cele din
genul care se amenajeaza si la noi. (Oliver Batir si Robert Cohn fac
treaba foarte buna). Avem o "scoala" buna de boulder in sensul asta
european si cred ca suntem si noi acolo cu lumea. Din pacate nu reusim
sa cataram la stanca in timpul saptamanii, chestie care ar putea sa ne
faca mai puternici, insa legat de plastic cred ca stam bine. Trebuie sa
mai facem un pic fizic specific si o sa fie bine :D .
PS : avem un steag frumos, data viitoare o sa am unul cu mine :D
ar
Comentarii